Philosophy and Clothing: How Medieval Thought Shaped the Clothes in Your Wardrobe

Dacă aveți studii umaniste, probabil v-ați întrebat cum se reflectă filosofia medievală în îmbrăcămintea bărbătească clasică de astăzi. O parte din estetica scolasticii medievale, care punea accent pe integritate, proporție și strălucire, pare să fi supraviețuit de-a lungul timpului, influențând subtil modul în care marile case de croitorie din lume interpretează și aplică regulile stilului modern.

Acest articol nu are un scop didactic. Scopul său este de a arăta cum viziunea medievală asupra frumuseții a fost transmisă până în prezent, modelând inconștient modul în care bărbații eleganți abordează îmbrăcămintea. Vom examina modul în care calitățile formale ale frumuseții se reflectă în costumele moderne, conferind tradiție și noblețe garderobei dumneavoastră.

Integritate

Pentru ca un obiect să fie considerat frumos, Toma de Aquino a scris în Summa Theologica că trebuie îndeplinite simultan trei condiții. În primul rând, el a abordat integritatea sau completitudinea: obiectele incomplete sunt în mod inerent neatractive. Un obiect este frumos dacă este întreg, neafectat de defecte sau deficiențe. Pentru a-și îndeplini scopul, trebuie să posede toate părțile sale, adică trebuie să corespundă în mod corespunzător cu ceea ce este menit să fie conform formei sale.

De exemplu, un obiect mutilat este lipsit de integritate deoarece nu se potrivește formei pentru care a fost conceput. În mod similar, mâneca unei jachete este lipsită de integritate dacă are nasturi decorativi în loc de nasturi funcționali. Pe scurt, mâneca nu îndeplinește cerințele dictate de forma sa.

Proporţie

În al doilea rând, gânditorii medievali, în frunte cu Toma de Aquino, au susținut că frumusețea necesită proporție sau armonie. Inspirată de teoria proporțiilor numerice a lui Pitagora și filtrată prin filosofia lui Augustin, ideea tomică sugerează că frumusețea apare atunci când există echilibru între părțile unei structuri.

Proporția reprezintă aranjamentul măsurat și bine echilibrat al părților constitutive ale unui întreg, rezultând simetrie. Simțul proporției și al simetriei este arma secretă a oricărui maestru croitor. În îmbrăcămintea clasică bărbătească, acest principiu este exprimat prin căderi adecvate ale sacourilor, revere echilibrate, lățimi ale manșetelor sau numărul de orificii de ventilație - fiecare contribuind la un aspect plăcut și armonios.

Strălucire

În al treilea rând, gânditorii medievali au adăugat că frumusețea necesită claritate sau strălucire interioară. Frumusețea nu este doar o chestiune de proporții exterioare, ci și de emanație interioară, unde esența unui lucru este vizibilă prin forma pe care o exprimă. Din punct de vedere teologic, această strălucire este strâns legată de ideea că frumusețea reflectă lumina divină. Sfinții din icoane, de exemplu, sunt reprezentați cu aureole pentru a semnifica strălucirea harului sfințitor.

În termeni seculari, un costum se poartă din interior spre exterior, nu din exterior spre interior. Purtătorul îi conferă costumului strălucire și gust; costumul în sine nu conferă un gust care îi lipsește purtătorului. Costumul unui bărbat acționează ca o lupă: amplifică ceea ce este deja prezent.

Integritatea, proporția și strălucirea sunt cele trei calități care permit unei forme – fie că este vorba de o persoană, un obiect sau un monument – ​​să fie numită frumoasă. Începând cu secolul al XIII-lea, aceste criterii au fost adoptate și transmise în întreaga tradiție filosofică, constituind esența frumuseții. Ele au rezonat și în alte domenii, cum ar fi arhitectura gotică sau, mai aproape de timpurile moderne, arhitectura sartorială. Scolastica medievală considera astfel frumusețea ca un atribut al lui Dumnezeu – o categorie metafizică. Spre deosebire de gânditorii moderni, oamenii din Evul Mediu vedeau frumusețea atât ca o valoare estetică, cât și ca una morală.

În secolul al XIX-lea, școlile de croitorie engleze și italiene au reînviat aceste criterii (deși inconștient), eliminând dimensiunea morală și punând accent pe estetică și funcționalitate. Un costum bine făcut trebuie să arate bine și să fie confortabil - asta înseamnă materiale de înaltă calitate, croieli precise și design rafinat. Viziunea medievală asupra frumuseții persistă în mod neașteptat în croitoria la comandă de astăzi, unde integritatea, proporția și strălucirea ar trebui să fie evidente în fiecare detaliu.

Frumusețea, fie că este vorba de filosofie, teologie sau estetică vestimentară, se bazează pe idealuri universale la care aspiră oamenii din diferite epoci în felul lor. Totuși, cu toții, datorită intuiției subtile, suntem conștienți de apropierea sau distanța noastră față de frumusețe, arătând că frumusețea - la fel ca dragostea, curajul sau moartea - poate servi întotdeauna drept o punte care leagă generațiile.