Logourile proeminente sunt aproape nelipsite astăzi de pe obiectele de îmbrăcăminte. Ele au început să ia amploare în ultimii ani, sufocând desingul hainelor într-un mod incredibil și ostentativ.
În esență, un logo este ceva pozitiv, în sensul deosebirii unui brand de oricare alt brand. Totuși, în acest acest articol am ales să ne pronunțăm critic nu pentru existența logourilor, ci pentru supralicitarea lor ca element care, altminteri, nu contribuie la stilul hainei în ansamblu.
1. PROMOVAREA GRATUITĂ
Nu-i niciun secret că producătorii de haine au înțeles importanța promovării gratuite prin imprimarea logoului într-un mod cât mai vizibil. Această strategie a apărut încă din anii ’30 în lumea sportului, când participanții la turnee mondiale sau olimpiade erau sponsorizați de un anumit brand. Astăzi, strategia s-a generalizat și a devenit un mod facil pentru producători de a-și crește vânzările. Iar pentru clienți e o formă de a-și arăta loialitatea față de un brand pe care (cred ei că) îl iubesc. Tricourile și încălțămintea sport sunt piesele preferate de cei mai mulți producători pentru brodarea logoului pe ele. Un astfel de tricou integrat într-o ținută smart casual sau casual este capcana în care orice bărbat e bine să evite să cadă.
2. SENTIMENTUL APARTENENȚEI
Când mase mari poartă același brand, asta le creează oamenilor sentimentul că aparțin unei comunități unite. Desigur, acest fals sentiment de apartenență nu se sprijină pe nimic de ordin valoric și este realizat cu prețul uniformizării vestimentare. Ba dimpotrivă, specularea slăbiciunilor umane se opune bunelor practici din orice domeniu și trebuie privită cu un spirit critic.
3. GARANȚIA CALITĂȚII
Odinioară, afișarea brandului era garanția calității; astăzi a ajuns un simplu instrument de marketing. Ce-i drept, sunt unele branduri care se individualizează nu prin sigle afișate ostentativ, ci prin promovarea unor imprimeuri originale. Astfel, imprimeul nova check de la Burberry sau așa-numitul damier monogramat de la Louis Vuitton sunt ușor de recunoscut de toată lumea, intrând treptat în cultura populară.
4. EPATAREA STRIDENTĂ
Purtarea la vedere a unui logo nu ar trebui să fie un prilej de epatare, ci un mod de a-ți exprima propria personalitate. În orice caz, rigorile vestimentației clasice permit și chiar încurajează exprimarea personalității printr-o serie de reguli clare. Ele vizează alegerea, croirea și combinarea hainelor într-un mod care să exprime gustul, eleganța și rafinamentul. Desigur, noțiunea de „gust“ este subiectivă, dar principiile ce țin de geometrie și cromatică (care participă la construirea noțiunii de „gust“) sunt obiective; ele nu se pot negocia.
În concluzie, promovarea gratuită, inducerea sentimentului de apartenență, simularea calității și epatarea stridentă sunt pedalele pe care producătorii din industria hainelor apasă agresiv, pentru a stimula consumul irațional. În felul acesta, consumatorii devin niște bannere umblătoare, sunt exploatați emoțional și ajung uniformizați vestimentar.
Tu ce părere ai: logourile supradimensionate sunt catastrofa bărbatului stilat?