Costumul bărbătesc nu a apărut, așa cum îl știm astăzi, din senin. Este rezultatul unui proces istoric, cumulativ, întins de-a lungul a peste două secole, înregistrând progrese treptate, dar uimitoare, în sensul eleganței, al gustului și al rafinamentului masculin.
Știai că? Românescul costum provine din cuvântul franțuzesc costume „veșmânt, datină vestimentară“. Însă tot limba franceză a donat alt cuvânt (suivre „a urma, a succeda“) limbii engleze (devenit suit), probabil în ideea că stofa unui sacou de costum „urmează“ stofa pantalonilor și viceversa.
Istoria modernă a costumului pornește de la filfizonul Beau Brummell, care a dat un aspect nou vestimentației bărbătești prin simplificarea unor detalii ale costumului franțuzesc de curte, ce amintea de Revoluția Franceză și de Vechiul Regim din Franța feudală (nu rata, pentru asta, filmul Beau Brummell: This Charming Man).
În timpul Epocii Victoriene (1837-1901), ținuta care a dominat stilul masculin a fost așa-numitul frock coat (> fr. fraque > rom. frac), ce semăna cu paltonul din zilele noastre. Mai târziu, această piesă vestimentară a cunoscut două dezvoltări diferite: morning coat (care a păstrat cozile) și lounge suit (care a pierdut cozile).
În vreme ce morning coat-ul s-a conservat și mai este purtat astăzi numai la nunțile aristocrației britanice, lounge suit-ul, originar din spațiul scoțian, s-a dezvoltat constant începând cu anii 1850, ca alternativă relaxată a morning coat-ului. Etimologic, englezescul lounge „salon, șezlong, sofa“ exprimă chiar scopul creării lui: confortul și lejeritatea.
În buza veacului al XX-lea, în timpul Epocii Edwardiene, lounge suit-ul a ajuns tot mai popular. Așa-zisele frock coat și morning coat mai erau încă purtate de bărbații bătrâni și conservatori, dar au pierdut teren treptat. Lounge suit-ul, numit în continuare costum, era croit din stofe groase și era îmbrăcat cu vestă, ca să țină de cald purtătorului.
În anii 1920, costumul a suferit influențe militare de pe urma războiului. A început să fie croit strâmt, foarte aproape de trupul purtătorului, iar pantalonii au fost și ei scurtați, strâmtați și li s-au adăugat manșete. A fost prima manifestare a curentului slim fit.
Epoca muzicii jazz din America anilor 1930 a adus mai multe modele și culoare în stofele costumelor bărbătești, dar și accesorii, ca batista de buzunar, cravata croită în bie și gulerul cu ac (le poți vedea pe toate în filmul The Great Gatsby). Tot în America a apărut moda costumului drapat (drape suit), cu sacou mai lat în umeri (dând iluzia lățirii torsului) și pantaloni cu talie înaltă (dând iluzia lungirii picioarelor). Moda costumului drapat a fost alegerea numărul 1 atât în Statele Unite, cât și în Marea Britanie, Austria și în alte țări. Era perioada în care șlițul sacoului de la spate a fost dat uitării, pentru un aspect mai neted. Pentru a imprima costumului aspectul drapat, erau folosite stofe grele (fapt subliniat bine în filme ca North by Northwest, cu Cary Grant). Anii ’30 și-au păstrat până astăzi renumele de Epoca de Aur a stilului vestimentar bărbătesc.
Ești pasionat de istoria costumului și vrei să afli cum a evoluat acesta mai aproape de zilele noastre? Citește partea a doua AICI.
