Author: ZAVATE

Cămașa este piesa vestimentară universală, indispensabilă în orice garderobă. Totuși, ea definește mai ales masculinitatea. Fie că o porți încheiată până sus, fie că o ții descheiată și cu mânecile suflecate, cămașa bine aleasă va transmite masculinitate și stil. Cămașa și-a început cariera ca lenjerie de corp, de aceea nu putea fi arătată în public, și se băga pe cap. A evoluat apoi către piesele bogate în dantele, ca după 1870 să apară versiunea cu nasturi în față și guler pliabil, din țesături tot mai fine, ca poplin, batist, oxford, piqué ori Sea Island.

Plănuiești să-ți înnoiești garderoba? În loc să-ți cumperi trei cămăși slab calitative, la un preț mic, mai bine îți comanzi una bună, la prețul pe care l-ai da pe celelalte trei împreună. O cămașă bună va rezista mai mulți ani decât trei ieftine, astfel costul pe purtare scade. Iată aici 9 avantaje ale unei cămăși la comandă:

1. Luarea măsurilor
Niciun trup nu e anatomic perfect. Dacă intri în categoria big & tall, lucrurile se complică și mai mult. De aceea, numai luarea măsurilor oferă garanția că viitoarea ta cămașă va urma fidel linia siluetei. Există șase măsuri esențiale de care croitorul tău trebuie să aibă grijă: circumferința pieptului, circumferința taliei, circumferința șoldurilor, lungimea brațelor (măsurate separat), lățimea spatelui și circumferința gâtului.

2. Balenele detașabile
O cămașă bună se cunoaște de la guler. Forma lui dă caracter feței cămășii. Pentru un plus de rigiditate, gulerul de calitate este dotat cu „săculeți“ dorsali, unde intră balenele detașabile, de obicei din plastic, dar eu ți le recomand pe cele din bronz. Balenele asigură o linie corespunzătoare gulerului și previn răsucirea în sus a vârfurilor. Acest aspect e foarte important când porți cămașa cu o cravată.

3. Platca din două bucăți
Știu că sună ciudat, dar majoritatea oamenilor au un umăr mai sus și altul mai jos. Or, rolul plătcii este acela de a ajusta perfect croiala cămășii la conformația purtătorului. A croi o platcă din două bucăți (care se întâlnesc la mijloc) asigură tocmai acoperirea acelei lipse de simetrie dintre umeri. Unii maeștri croitori pot croi plătci dintr-o bucată care arată totuși bine, dar sunt greu de găsit, așa că ai grijă la cine mergi!

4. Îmbinarea imprimeului la cusături
Îmbinarea dungilor sau a caroiajelor în principalele puncte de întâlnire ale cămășii (platcă, guler, mâneci, manșete) este esențială pentru a conferi armonie vizuală. În general, numai cămășile la comandă (și costumele custom-made) asigură această pretenție, deoarece implică mai mult material.

5. Orientarea manșetelor
Manșeta cămășii este alt element definitoriu. La cămășile mass market, manșeta vine în prelungirea mânecii (vertical), pe când la cămășile custom-made, manșeta este orientată perpendicular pe mânecă (orizontal, ca în imagine). Manșeta simplă, încheiată cu nasturi, e potrivită pentru ocazii informale, iar manșeta dublă (franțuzească), unită prin butoni, merge mai ales la ocazii formale. Unele ateliere oferă și manșete convertibile, ce pot fi încheiate în ambele feluri.

6. Pasul cusăturii
Cu cât cusătura cămășii are mai multe împunsături, cu atât va fi mai durabilă. În special în cazul cusăturilor duble paralele (la fentă), pasul mic al cusăturii împiedică materialul dintre cusături să se încrețească după spălare. Verifică să fie de minimum 7-8 împunsături pe centimetru.

7. Nasturii durabili
O cămașă de calitate impune nasturi din sidef (mother of pearl). Sideful este atât de dur, încât poate rupe acul mașinii de cusut. Așadar, îți recomandăm să porți cămăși cu nasturi durabili, cusuți manual.

8. Clinul cămășii
Mulți bărbați n-au nici în clin, nici în mânecă cu acest detaliu! Totuși, acea bucățică triunghiulară de material ce unește partea din spate a cămășii cu partea din față este esențială pentru a întări unghiul de unire dintre piept și spate. Cămășile din comerț omit mereu acest aspect. Tu l-ai observat până acum?

9. Coaserea monogramei
Monograma cămășii, ca semn de identificare, era foarte populară în trecut. Astăzi mai apare la bărbații atenți la detalii și poate fi realizată prin coasere manuală sau prin broderie computerizată. Este aplicată fie sub inimă, cum preferă școlile englezească și italiană, fie mai discret, pe manșetă (ca în imagine), cum indică școala americană.

Asigură-te de aceste 9 detalii când dai comandă de viitoarea ta cămașă și vei simți diferența pe pielea ta (la propriu). Odată cunoscute avantajele unui articol custom-made, nu te vei întoarce niciodată la produse luate de la raft!

Bonus! Dacă plănuiești să pleci într-un city break la Londra și vrei să-ți înnoiești garderoba, ține minte asta. În general, adresele de pe Savile Row (Anderson & Sheppard, H. Huntsman & Sons, Henry Poole & Co., Dege & Skinner, Gieves & Hawks, French & Stanbury, Kilgour) s-au specializat pe costume custom-made, iar cele de pe Jermyn Street (New & Lingwood, Turnbull & Asser, Harvie & Hudson, Hilditch & Key, T. M. Lewin, Thomas Pink) s-au specializat pe cămăși la comandă și pe pantofi. Spor!

Ai văzut adesea bărbați îmbrăcați în costume șifonate, lucioase, rigide și cu două numere mai mari? Indiferent că erai la o nuntă, la un eveniment monden sau într-un mediu corporatist, greșelile bărbaților în materie de haine reapar la indigo.

În acest articol, îți vom explica de ce măsura, modelul și materialul – în ordinea asta – sunt cei trei M de care e vital să ții cont când îți alegi viitoarea ta ținută, mai ales dacă optezi pentru ready-to-wear.

MĂSURA:
Aceasta sare în ochi prima. Modelul se distinge dacă te apropii, iar materialul se simte doar când îl atingi. Măsura însă se zărește de departe! Asigură-te, așadar, că îți cunoști bine măsurile când faci o achiziție vestimentară. Pentru un aspect perfect, costumul tău e bine să urmeze fidel silueta corpului.

Fii atent la mâneci! În principiu, manșeta cămășii ar trebui să iasă din mâneca sacoului 2 centimetri. De ce? Din motive de simetrie cu gulerul cămășii.

Verifică lungimea trunchiului! Atât un sacou casual, în poziție verticală, cât și unul elegant acoperă în mod normal tot șezutul. Ține cont de asta.

Aruncă un ochi la spate! Un sacou prea mare va crea cute în zona cervicală, aproape de guler, din cauza excesului de material.

Privește-te din față! Vezi efectul de clepsidră? Dacă nu, înseamnă că sacoul tău e prea larg și trebuie strâmtat la mijloc.

Nu în ultimul rând, uită-te la pantaloni! Nu ar trebui să vezi mai mult de o cută discretă la întâlnirea cu pantoful. Pantalonii „tip acordeon“ (cu multe cute jos) sunt semnul clar că trebuie să-i scurtezi la croitor.

Bonus! Ar fi ideal ca pantalonul să-ți stea fix în talie, fără să mai pui curea. Cureaua „taie“ ținuta în două și creează o dizarmonie. Nu uita că, la origine, ținuta unui bărbat se sprijinea exclusiv pe cap (pălăria) și pe umeri (bretelele); centura la brâu era potrivită numai pentru armele soldatului și pentru sculele muncitorului.

MODELUL:
Modelul exprimă starea de spirit și personalitatea purtătorului, însă poate ascunde și micile dezavantaje ale corpului. Se știe că un costum în dungi te va face să pari mai înalt, iar unul în carouri va da impresie de lățime. Dar și reciproca se aplică! Dacă ești înalt și slab, îți recomandăm să te gândești de două ori înainte să iei pe tine un costum dungat, sau un costum cu caroiaj, dacă ești scund și lat.

Costumul tău este armura ta și poți s-o faci să lucreze pentru tine. Nu uita, adecvarea la context e totul! Lucrezi în mediul corporate sau ai întâlniri dese de business? Ținutei tale n-ar trebui să-i lipsească dungile late pe o stofă bleumarin. Sunt semnul de putere cu care nu dai niciodată greș. Încă din anii ’80, costumele dungate au fost interpretate ca un etalon al capitalismului în mediul de business occidental (am scris mai multe despre power suit AICI).

Ai un eveniment monden la care participi în weekend? Acolo simte-te liber să fii mai creativ. Totuși, pentru un rezultat armonic, fii grijuliu la combinarea modelelor mari cu cele mici. Îți recomandăm să alegi stofe cu imprimeuri ce cresc gradual pe măsură ce te depărtezi de corp: modelul cămășii să fie mic, cel al cravatei de mărime medie, iar cel al sacoului mare.

MATERIALUL:
Materialul face diferența dintre un dandy simulant și gentleman autentic. Sfotele din poliester lucesc, miros urât, sunt rigide și împiedică corpul să respire firesc. Într-un astfel de costum, vara te vei supraîncălzi și iarna vei tremura de frig. Ce să cumperi? În primul rând, stofele din lână. Lâna all season e cea mai versatilă și funcționează ca un termoizolant natural. Pe urmă, vara te mai poți orienta spre țesături precum inul, bumbacul sau fresco, pe când iarna îți sugerăm să porți stofe din tweed sau catifea reiată.

Nu în ultimul rând, nu te zgârci la bani! Un costum din fibre naturale costă mai mult decât unul din „plastic“, dar un lucru ieftin nu e bun, iar un lucru bun nu e ieftin. Totuși, există calitate la prețuri accesibile? Uneori există, sau cel puțin așa am visat noi când am creat serviciul S-Bespoke, la care te îndemnăm să arunci un ochi AICI.

În concluzie, ține minte acest principiu britanic vechi. Se spune că dacă proaspătul costum arată pe tine „ca nou“, înseamnă că respectivul croitor nu și-a făcut bine treaba. Costumul trebuie să arate ca o parte naturală a purtătorului. Până data viitoare, spor în alegeri bune!

Ai mai multe costume în dulap, dar nu știi dacă merită să le păstrezi? În acest articol, îți voi explica care sunt criteriile care definesc calitatea unui costum. Astfel, un costum bun este rezultatul a trei elemente:

1. Un material fin și cu ținută
Materialele sunt de multe feluri, dar cele pentru costum sunt în principal din lână. Întrucât purtătorii au dorit ca stofa să fie tot mai fină și cu o ținută mai bună, au ajuns să fie selectate cele mai fine fibre, fiind prelucrate în moduri ingenioase.

Finețea unei stofe se măsoară în grosimea fibrelor folosite în realizarea ei. O stofă este considerată fină dacă fibrele din care e făcută sunt mai subțiri de 18,75 microni în diametru. Această grosime a fost notată cu Super 100’S. Fibrele țesăturilor de lux coboară sub 17 microni în diametru și ajung până la 13,75 microni. Totuși, de la un punct încolo, stofele foarte fine devin deosebit de greu de întreținut.

Ținuta materialelor se datorează modului ingenios de prelucrare. La țesăturile care nu se șifonează, firele din care sunt țesute stofele sunt răsucite din două, trei, patru sau chiar cinci părți; iar după răsucire sunt fixate la temperaturi înalte.

Există multe țesătorii de renume în Europa, ce păstrează tradiția și inovează constant de mai bine de un secol. Printre ele se numără Loro Piana, Ermenegildo Zegna, Scabal, Holland & Sherry, Drago și alții.

2. Confecționarea prin coasere
Asemenea unei construcții arhitecturale, confecționarea unui costum implică atât elemente structurale, cât și elemente de detaliu.

Un costum are mai multe straturi. Are stofa (materialul principal), are căptușeala de la interior și pânzeturile dintre cele două (care oferă structura). Confecționarea acestora poate fi de trei feluri.

Prima este confecționarea prin lipire; se numește fused. Pânzeturile din interior sunt din fibre sintetice cu adeziv, termocolate la presă la temperaturi înalte; practic, se lipesc de stofa costumului și o întăresc. Această metodă este cea mai simplă, dar oferă o rezistență mai scăzută în timp și corpul respiră mai puțin prin acest tip de costum.

A doua metodă este cea în care piepții sacoului sunt fixați de pânzeturi prin coasere și restul părților termocolate. Această metodă de confecționare e un standard înalt de calitate, oferind o structură excelentă în punctele-cheie.

Cea de a treia metodă de confecționare este cea prin coaserea integrală a pânzeturilor din interior de stofă. Această tehnică se regăsește la cele mai bune costume la nivel mondial și este realizată adesea manual.

3. Croiala pe măsură
În termeni tehnici, croiala reprezintă un proces de confecție și presupune proiectarea și tăierea stofelor în vederea coaserii; fiind crucială în cazul unui costum, trebuie amintită. Croiala unui costum la comandă poate fi făcută modificând-o pe cea a unui costum-etalon sau poate fi desenată pornind strict de la măsurile clientului.

Prima tehnică, cea în care clientul probează un costum gata făcut care i se potrivește cel mai bine și cere anumite modificări, se numește made-to-measure. Este cea mai eficientă soluție pentru costumele la comandă, dar nu se potrivește tuturor tipurilor de corp.

A doua metodă, cea în care clientului i se iau măsurile și croitorul îi desenează de la zero un tipar unic (ca în imagine), se numește bespoke. Această manieră este mai degrabă o artă și implică multă muncă manuală, ce se regăsește în detalii precum butoniere manuale, căptușeli cusute de mână și multe altele.

Metoda tradițională de confecționare a unui costum bespoke este departe de ceea ce s-ar putea numi eficiență. E nevoie de mult timp și atenție, atât din partea croitorului, cât și din cea a clientului, pentru un costum bespoke desăvârșit.

Între pretențiile tradiționalului Bespoke și dezavantajele unui made-to-measure prea comercial, serviciul nostru S-Bespoke este metoda ingenioasă ce răspunde tuturor cerințelor. Aruncă o privire AICI. Iar dacă vrei și tu un costum bun, te așteptăm la o cafea pe Strada Frumoasă 52.

În acest articol, îți voi explica cele patru lucruri pe care trebuie să le faci când mergi să-ți comanzi un costum, pentru un rezultat ideal. Află aspectele de care e crucial să ții cont:

1. Negociază cu tine înainte să mergi
De ce este important să știi ce vrei înainte să mergi la croitor? Fiindcă altfel vei fi la mila impulsului de moment și e posibil să alegi prost. Așadar, dacă mergi pentru prima oară, și mai ales pentru un costum de eveniment sau ceremonie, fă-ți temele! Cum te pregătești? Caută informații despre ce ți s-ar potrivi, precum modelul ori culoarea țesăturii. Nu-i nevoie să devii expert, dar e bine să ai o idee globală despre viitorul tău costum. Și da, stabilește-ți bugetul! Aici nu se pot da sfaturi, însă ca să-ți faci o idee despre paritatea corectă, un bărbat ar trebui să cheltuiască pe pantofii săi tot atât cât pe costumul său.

2. Alege țesătura din stocuri verificate
Dacă te-ai decis să dai comanda, îți ofer trei motive pentru care să-ți alegi țesătura din stocul recomandat de consultantul / croitorul tău. Primul: Sunt țesături verificate. Fiind pe stoc, înseamnă că a mai lucrat cu ele și le cunoaște bine. Nu vei avea surprize. Al doilea: Sunt mai ieftine cu circa 25%, căci probabil a cumpărat o cantitate mare, astfel nu plătești nici transportul țesăturii, care de obicei e substanțial. Al treilea: Durează mai puțin execuția costumului, fiindcă țesătura se află deja la dispoziția croitorului.

3. Comunică cât mai clar ce îți dorești
Fiind un domeniu vizual, e greu ca un client să îi explice în limbaj comun (nontehnic) unui croitor ce își dorește, iar acesta să și priceapă! Așa că pregătește imagini. Știu că este dificil să găsești imagini exacte cu modelul pe care îl vrei ori culoarea țesăturii dorite, dar asta te va ajuta în dialog cu croitorul. Imaginile sunt grozave pentru a ilustra detaliile pe care nu știi să le numești altfel.

4. Asigură-te că ești măsurat corect
Stai cât mai natural! Știu că îți va veni să te îndrepți de spate și să umfli pieptul când te vei privi în oglindă, dar adevărul e că poziția noastră naturală e cea în care stăm 99% din timp. Și dacă nu stai natural când faci probele, vor apărea cute pe sacou ulterior.

BONUS! 8 detalii la care să fii atent când te măsoară croitorul:
• Lungimea sacoului
La o ținută elegantă, sacoul trebuie să-ți acopere șezutul în întregime, chiar dacă ești scund.
• Lungimea mânecilor
Mâneca sacoului ar trebui să lase manșeta cămășii să se vadă 1,5-2 centimetri.
• Să nu îți cuteze reverele
Indiferent cât de fix vrei să simți sacoul, nu e permis ca reverele să facă cute când închizi nasturele în talie.
• Să nu îți iasă umerii în lateral
Umerii tăi nu trebuie să se vadă sub „umerii“ sacoului. Pare că ai sacoul prea mic.
• Să nu îți tensioneze nasturii
Știu că mulți bărbați se supraapreciază și își strâng prea tare sacoul în talie, dar nu e ceva estetic. Alege ca nasturii să se închidă cu lejeritate, fără să apară cute în jurul lor.
• Să nu te țină pantalonii
Pantalonii ar trebui să-ți dea voie să te așezi fără să te incomodeze.
• Lungimea pantalonilor e simplă
Dacă pică fără cute, dar îți atinge pantoful și în față, și în spate este ideal. Nu te stresa prea mult, la purtare pantalonul va coborî puțin oricum.
• Asigură-te că și croitorul îți știe termenul-limită
Dacă ai un anume termen-limită, asigură-te de două ori că și croitorul a înțeles acest lucru.

SUCCES!

N-ai apucat să citești partea întâi din istoria pantalonului? Vezi AICI cum a început totul. Dacă da, iată acum scurte istorii ale celor mai cunoscute tipuri de pantaloni! Sigur îi ai și tu în șifonier!

PANTALONII CHINO
Nașterea pantalonilor chino, spune legenda, ne poartă în timp prin 1848. India, fiind colonie britanică, comandantul trupelor staționate acolo, Harry Burnett Lumsden, a avut strălucita idee de a vopsi pantalonii albi din uniforma soldaților săi cu un amestex de cafea, praf de curry și suc de dude, din dorința de a acoperi eterna murdărie de pe stofă. Indienii au numit această nouă culoare khaki, însemnând „țărână vopsită“. Dar cuvântul chino are altă origine. Se pare că pantalonii din bumbac produși din Anglia, dați la export spre China, au fost exportați mai departe de chinezi spre Filipine, unde erau încartiruite trupe militare americane (1934-1946), care au numit pantalonii după proveninența lor „chinezească“, adică chino.

AMERICAN vs. EUROPEAN
Că tot am adus vorba despre America… Pantalonii americani se aseamănă cu cei englezești, dar sunt mai largi, după modelul sack suit. (Nu știi ce este sack suit și cum a luat ființă? Aruncă un ochi la istoria costumului AICI.) Scopul unui britanic e să fie îmbrăcat corect cu costumul său; scopul unui italian e să strălucească în societate cu costumul său; americanul însă folosește costumul exclusiv în mediul de business și la birou. (Despre ținuta de business, găsești mai multe detalii AICI.)

PANTALONII CU MANȘETE
Manșetele pantalonilor nu sunt așa de întâlnite în școala britanică cum sunt întâlnite în Europa continentală. Nu se știe cine a inventat pantalonii cu manșete, dar legenda atribuie paternitatea lor regelui Eduard al VII-lea, bunicul Ducelui de Windsor. La origine, manșetele aveau rol funcțional, apărând glezna de praf și de stropi de ploaie. Manșetele sunt relativ versatile, dar, dat fiind aspectul lor mai relaxat, purtarea lor la tuxedo sau la morning coat este discutabilă. Pantalonii cu manșete sunt contraindicați bărbaților scunzi, căci manșetele vor da impresia că au picioarele și mai scurte; în schimb, la un bărbat înalt și suplu manșetele lasă impresia de ancorare în pământ. În principiu, pantalonii cu manșete nu au voie să facă cute. Lățimea manșetei se află în strânsă legătură cu circumferința cracului, dar în general măsoară 3,5-4 cm, cât betelia. (Pantaloni cu manșete vs. pantaloni fără manșete, în imagine.)

PANTALONII LA DUNGĂ
La origine, dunga pantalonilor a apărut din pură întâmplare. Cu prilejul unei croaziere cu iahtul, majordomul Ducelui de Wales (regele Eduard al VIII-lea de mai târziu) i-a împăturit greșit pantalonii, apărând astfel o dungă. Nimeni n-a bănuit atunci că aceasta avea să devină, în timp, un simbol al eleganței masculine. Astăzi, lâna este candidatul ideal pentru pantalonii la dungă. Majoritatea imprimeurilor acceptă dungă (vezi în imagine).

PANTALONII CARGO
Pantalonii cargo au fost inițial piesa preferată a zugravilor. Au intrat în vestimentația masculină după al Doilea Război Mondial. Astăzi sunt prezenți atât în versiunea lungă, cât și în versiunea mai scurtă (bermude).

PANTALONII DE BLUGI
Pantalonii de blugi au fost inventați în California veacului al XIX-lea, pentru mineri și căutătorii de aur, căci sunt rezistenți, practici și comozi. Au intrat în vestimentația urbană abia prin anii ’50 datorită actorului James Dean, care îi purta în filme cu un tricou puțin uzat. Bumbacul, deci și denimul, exprimă masculinitate și fermitate, de aceea un procentaj mare de lycra în compoziție ar fi de evitat.

Așa cum, în trecut, categorii restrânse de femei purtau pantaloni cu ocazii speciale, tot așa, în ziua de astăzi, categorii restrânse de bărbați încă mai poartă fustă: kiltul de scoțieni, fustanela de soldații greci și albanezi, sarongul de malaiezi. Totodată, anumite categorii profesionale preferă vestimentația largă, precum anteriele clerului sau robele magistraților.

Tu ce tip de pantaloni preferi? Găsește mai multă inspirație AICI.

Istoria pantalonului masculin se pierde în negura vremii. Apreciat de unele culturi, dar detestat de altele, pantalonul a marcat totuși o piatră de cotitură în dezvoltarea obiectelor vestimentare. Printre perși și sciți era foarte comun, fiindcă îi ajuta la călărit. Printre romani însă pantalonul era socotit un atribut al barbarilor, de aceea ei purtau postavuri drapate în formă de fustă. În Evul Mediu, ordinele cavalerești îmbrăcau pantaloni cu zale din nevoia de protecție. Apoi, după Renaștere, bărbații aristocrației apusene au schimbat izmenele largi pe colanții știuți din filmele cu Cei trei muschetari. Totuși, când au devenit pantalonii un simbol al masculinității rafinate, așa cum îi cunoaștem astăzi?

Știai că? Lingvistic, cuvântul românesc pantalon provine din neogrecescul pantalóni. Cultural, pantalonii au legătură directă cu istoria teatrului. În vechile comedii italiene apărea adesea un personaj numit Pantaleone, caracterizat prin nădragii săi lungi și largi.

Astăzi, pantalonii sunt un obiect de îmbrăcăminte cu sprijin pe talie, croit cu tiv ori manșete, buzunare, falduri și betelie. Acest articol a devenit social acceptat în Europa de Vest prin anii 1850. Ca modă de import, a ajuns și în România, înlocuind în scurt timp straiele turco-bizantine preferate de secole de boierii fanarioți. Aceștia, în vârstă în preajma Revoluției Pașoptiste, îi numeau pe tinerii bonjuriști „pantalonari“, adică duelgiii, cei care adoptaseră moda apuseană. Era epoca în care conceptul de dandy ajunsese în spațiul românesc, dar fusese înlocuit de traducători, oarecum peiorativ, cu apelativul filfizon (< fr. vive le son [du canon]).

Și acum, puțină clasificare! În funcție de croi, de materialul folosit sau de destinația de purtare, există: pantaloni bufanți, pantaloni cargo, pantaloni chino, pantaloni baggy, pantaloni skinny / creion, pantaloni trapez / labă de elefant, pantaloni corsari / pescărești / trei sferturi, pantaloni bermude, pantaloni scurți, pantaloni cinci buzunare, pantaloni cu talie înaltă, pantaloni cu talie joasă, pantaloni cu turul lăsat, pantaloni cu manșetă, pantaloni la dungă, pantaloni de trening, pantaloni de golf, pantaloni de schi.

Fun facts! La pantalonii cu betelie, în partea din spate, la mijloc, există adesea o mică despicătură, numită de școala englezească after dinner split. Aceasta permite o ușoară lărgire a pantalonilor după o masă copioasă (vezi în imagine). Tu ai observat-o? Iar buzunarele pantalonilor, de asemenea, sunt clasificate tot după tradiția britanică: ticket pocket (buzunar de bilet), watch pocket (buzunar de ceas), coin pocket (buzunar de mărunțiș).

Ești pasionat de istoria pantalonului și vrei să afli cum a evoluat acesta mai aproape de zilele noastre? Citește partea a doua AICI.

N-ai apucat să citești partea întâi din istoria costumului? Vezi AICI cum a început totul. Dacă da, iată continuarea!

În anii 1940, ideea de raționalizare din cauza războiului s-a reflectat și în domeniul vestimentar. Nemaifiind suficient de multă stofă, costumul masculin s-a caracterizat prin minimalism. Pentru a salva material, se croiau doar costume la un rând de nasturi, cu revere înguste și pantaloni slim, fără manșete (similar de aspectul știut astăzi). Tot din motive de economisire a materialului, paltoanele și pardesiele au devenit nepopulare. Singura excepție în epocă a fost zoot suit-ul, cu mult exces de material, apărut ca o replică în comunitățile afro și mexicane din Statele Unite.

În anii 1950, costumul bărbătesc s-a întors la aspectul antebelic cunoscut, neîngrădit de nicio formă de austeritate. Totuși, vesta din componența costumului la trei piese a început să piardă din popularitate. Tot atunci, segmentul tânăr din societate a început să se revolte față de generația părinților, purtând, în loc de costum, tricouri, blugi și geci de piele. Din rațiuni similare, a luat ființă Ivy League, sinonimă cu costumul tip sac (sack suit). Trăsăturile definitorii ale costumului erau: sacoul larg, la un rând (cu trei nasturi), un șliț la spate, buzunare cu clapete, fără pernuțe la umeri, cu pantaloni fără falduri. Brooks Brothers a jucat un rol major în popularizarea stilului Ivy League, epitoma costumului masculin relaxat. La finele anilor ’50, un curent opus a fost mod suit, definit prin linii slim fit (vezi mai jos un sacou american de tip sac vs. un sacou de influență italiană).

În anii 1960, costumul masculin a continuat mai mult sau mai puțin direcțiile decadei precedente. Fibrele artificiale au început să-și facă loc în alcătuirea stofelor, iar îndepărtarea stofei sacoului de cea a pantalonilor a dat contur ideii de sport jacket.

Anii 1970 au marcat un declin al costumului în general. Stofele îndrăznețe și lipsa proporțiilor au separat costumul de noțiunea de eleganță. Vesta a revenit totuși în componența lui, dar într-o manieră casual, relaxată (adu-ți aminte cum era îmbrăcat John Travolta în Saturday Night Fever).

Anii 1980, pe de altă parte, au adus o schimbare bruscă în bine a costumului, sub forma așa-numitului power suit. Figuri centrale ale acestui stil au fost Richard Gere, ca imagine-standard a unui gigolo american, sau Giorgio Armani, care a lățit mult reverele și a coborât punctul de închidere a sacoului. Alt exemplu al stilului power suit a fost oferit de Michael Douglas (în personajul Gordon Gekko din Wall Street, cu recuzita vestimentară asigurată de legendarul Alan Flusser). Lăsând la o parte stilul simplificat adus de Armani, bogăția așa-zisului power suit trebuie privită ca pe o celebrare a victoriei capitalismului occidental.

Anii 1990 au înregistrat un nou declin al costumului bărbătesc, când moda a scos în relief toate aspectele negative ale decadei anterioare, făcând din costum un veșmânt de claun: lucios, lălâu, disproporționat, în culori tari.

Anii 2000 au reconsiderat stilul minimalist al costumului, dându-i liniile slim știute în prezent (vezi, de pildă, inovațiile aduse de Tom Ford).

Astăzi, schimbarea tendințelor în modă și înnoirea frecventă a colecțiilor, alese de tineret, precum și redescoperirea valorilor artizanatului, apărută tocmai ca o reacție împotriva fast fashion-ului, preferată de nostalgici, ambele mențin vii, mai mult decât oricând, tema în mentalul colectiv. Specularea obsesiilor secolului, precum curentul eco-friendly, a dus la inovarea unor materiale prietenoase cu mediul, câștigând astfel și mai mulți adepți.

Tocmai această redescoperire a valorilor artizanatului a făcut ca proiectul ZAVATE să poată lua ființă. Încă nu ne cunoști, dar vrei să vezi ce facem? Aruncă o privire AICI.

Ești un împătimit al stilului vestimentar și vrei să adâncești subiectul? Următoarele cărți sigur îți vor fi utile:

• Adina Nanu. 2007. Artă, stil, costum. București: Editura Noi Media Print.
• Adina Nanu, Ovidiu Buta. 2009. Bărbatul și moda. Iași: Editura Polirom.
• Adriana Babeți. 2004. Dandysmul: o istorie. Iași: Editura Polirom.
• Adrian-Silvan Ionescu. 2006. Modă și societate urbană în România epocii moderne. București: Editura Paideia.
• Bernhard Roetzel. 2009. Gentleman: ghidul etern al modei masculine. București: Noi Distribuție. Konigswinter: Tandem Verlag.
• Doina Berchină. 1998. Mic dicționar subiectiv de modă contemporană. București: Editura Nemira.
• László Nagy. 2015. Stil Masculin: cum să te îmbraci bine și să plătești mai puțin. Cluj-Napoca: Editura Mega.
• Nicolas Schiffer. 2018. Stilul vestimentar masculin contemporan. Oradea: Editura Casa.

Costumul bărbătesc nu a apărut, așa cum îl știm astăzi, din senin. Este rezultatul unui proces istoric, cumulativ, întins de-a lungul a peste două secole, înregistrând progrese treptate, dar uimitoare, în sensul eleganței, al gustului și al rafinamentului masculin.

Știai că? Românescul costum provine din cuvântul franțuzesc costume „veșmânt, datină vestimentară“. Însă tot limba franceză a donat alt cuvânt (suivre „a urma, a succeda“) limbii engleze (devenit suit), probabil în ideea că stofa unui sacou de costum „urmează“ stofa pantalonilor și viceversa.

Istoria modernă a costumului pornește de la filfizonul Beau Brummell, care a dat un aspect nou vestimentației bărbătești prin simplificarea unor detalii ale costumului franțuzesc de curte, ce amintea de Revoluția Franceză și de Vechiul Regim din Franța feudală (nu rata, pentru asta, filmul Beau Brummell: This Charming Man).

În timpul Epocii Victoriene (1837-1901), ținuta care a dominat stilul masculin a fost așa-numitul frock coat (> fr. fraque > rom. frac), ce semăna cu paltonul din zilele noastre. Mai târziu, această piesă vestimentară a cunoscut două dezvoltări diferite: morning coat (care a păstrat cozile) și lounge suit (care a pierdut cozile).

În vreme ce morning coat-ul s-a conservat și mai este purtat astăzi numai la nunțile aristocrației britanice, lounge suit-ul, originar din spațiul scoțian, s-a dezvoltat constant începând cu anii 1850, ca alternativă relaxată a morning coat-ului. Etimologic, englezescul lounge „salon, șezlong, sofa“ exprimă chiar scopul creării lui: confortul și lejeritatea.

În buza veacului al XX-lea, în timpul Epocii Edwardiene, lounge suit-ul a ajuns tot mai popular. Așa-zisele frock coat și morning coat mai erau încă purtate de bărbații bătrâni și conservatori, dar au pierdut teren treptat. Lounge suit-ul, numit în continuare costum, era croit din stofe groase și era îmbrăcat cu vestă, ca să țină de cald purtătorului.

În anii 1920, costumul a suferit influențe militare de pe urma războiului. A început să fie croit strâmt, foarte aproape de trupul purtătorului, iar pantalonii au fost și ei scurtați, strâmtați și li s-au adăugat manșete. A fost prima manifestare a curentului slim fit.

Epoca muzicii jazz din America anilor 1930 a adus mai multe modele și culoare în stofele costumelor bărbătești, dar și accesorii, ca batista de buzunar, cravata croită în bie și gulerul cu ac (le poți vedea pe toate în filmul The Great Gatsby). Tot în America a apărut moda costumului drapat (drape suit), cu sacou mai lat în umeri (dând iluzia lățirii torsului) și pantaloni cu talie înaltă (dând iluzia lungirii picioarelor). Moda costumului drapat a fost alegerea numărul 1 atât în Statele Unite, cât și în Marea Britanie, Austria și în alte țări. Era perioada în care șlițul sacoului de la spate a fost dat uitării, pentru un aspect mai neted. Pentru a imprima costumului aspectul drapat, erau folosite stofe grele (fapt subliniat bine în filme ca North by Northwest, cu Cary Grant). Anii ’30 și-au păstrat până astăzi renumele de Epoca de Aur a stilului vestimentar bărbătesc.

Ești pasionat de istoria costumului și vrei să afli cum a evoluat acesta mai aproape de zilele noastre? Citește partea a doua AICI.

Mitul că hainele la comandă sunt scumpe, greu de realizat, cu timpi de execuție mari și sunt dedicate unui grup restrâns de oameni a apus. În dorința lui de a se educa vestimentar, bărbatul român a început să accepte ideea că doar o ținută făcută „după chipul și asemănarea lui“ are puterea de a-l pune în valoare. La ZAVATE, aceasta e și misiunea noastră.

Am discutat pe larg în alt articol AICI despre diferența dintre MTM și Bespoke. Made-to-measure este un proces care are la bază un costum-etalon, ce nu poate fi schimbat. MTM-ul restrânge mult posibilitățile de combinare / ajustare, limitând fantezia vestimentară a clientului.

Pe de altă parte, în sistemul tradițional Bespoke, se poate realiza orice. Totuși, pentru un simplu sacou, sunt luate în jur de 15 măsurători; croirea și coaserea lui necesită circa 3 probe intermediare, iar timpul mediu de execuție este de 5 – 6 săptămâni.

Te vei întreba: se poate obține ceva rapid ca în MTM, dar sofisticat ca în Bespoke? Ei bine, da, acum se poate! Știm că bărbatul român nu are răbdare și lasă lucrurile pe ultima sută. Simplified Bespoke – serviciu exclusiv Zavate – este metoda revoluționară ce răspunde la această nevoie. Ea transferă nostalgia trandiției Bespoke în era vitezei urbane. Simplu, accesibil și rapid. Cum?

S-Bespoke este un sistem nou de croitorie, derivat din precizia Bespoke. Astfel, reușim să fim mai dinamici când clientul o cere, rămânând însă profesioniști și ancorați în tradiția și standardele consacrate. Altfel spus, am adaptat vechile principii de croitorie la tehnologiile secolului XXI. Care sunt pașii?

1. Prima întâlnire: discutăm și luăm notițe pentru orice detaliu ce poate impacta rezultatul final. Da, folosim un etalon ca la MTM, dar îndată ce-l găsim, începe magia… În timp ce MTM-ul obișnuit nu respectă geometria corpului, S-Bespoke permite efectiv intervenții / modificări de structură: bust, unghiuri, curbe, pense, răscroiala umărului și multe altele. La final, obiectivul nostru e clar: o haină nu doar frumoasă, ci și lejeră. Luăm apoi fișa de comandă, o prelucrăm cu grijă și o integrăm într-un proces de producție semiindustrializat.
2. După 30 de zile: te invităm să probezi haina comandată, care ar trebui să-ți vină ca turnată. Dacă totuși observăm că mai trebuie unele ajustări, le vom opera în nu mai mult de 3 zile.
3. Bonus: cu serviciul S-Bespoke, vizitele interminabile la atelier au apus. Nu mai este nevoie de măsurători pentru viitoarea ta comandă. Dimensiunile tale rămân în baza noastră de date, iar tu câștigi timp pentru ceea ce contează cu adevărat.

Această metodă inovatoare presupune abilitățile, cunoștințele și meșteșugul unor oameni specializați. E aproape o artă. Practic, am luat know-how-ul dobândit în croitoria Bespoke și l-am transpus într-un proces automatizat, pentru a oferi clienților o experiență la standarde de calitate înalte, într-un interval de timp rezonabil. Ia legătura cu noi AICI și lasă-ne să-ți arătăm cum poate S-Bespoke să răspundă exigențelor tale. Încă mai stai pe gânduri?

Fiecare bărbat știe câte ceva despre ce înseamnă să porți o ținută business, însă puțini cunosc ce înseamnă să fii business cu adevărat. Câteva elemente de bază pe care orice bărbat le cunoaște sunt:

• Costumul bleumarin și cel gri nu trebuie să lipsească din garderoba bărbatului urban.
• Cămașa albă – elementul clasic de bază. Poți alege și cămăși bleu, roz sau lila, în culori pale, pentru a nu avea un contrast prea puternic între culoarea costumului și cea a cămășii.
• Pantofii? Niciodată să nu ai încredere deplină într-un bărbat cu pantofi urâți! Trebuie să fie cât mai simpli. Fie că preferi modelele Oxford sau Derby, aceștia pot fi negri ori în nuanțe de maro. Atâta doar: să fie bine lustruiți.
• Accesoriile individualizează orice ținută, însă nu exagera cu culorile! Lasă asta în seama femeilor. Poți alege cravatele uni, în tonuri de bleumarin, vișiniu, maro. Și nu uita batista albă de piept.

Ce înseamnă, de fapt, un dress code de business? Iată câteva dintre lucrurile de care trebuie să ții cont!

În ținuta business, fiecare bărbat trebuie să arate impecabil, iar când spunem impecabil, ne referim la perfect, la o ținută care vine să acopere toate imperfecțiunile (pentru că da, să recunoaștem, nimeni nu este perfect). Ținuta perfectă trebuie să urmeze linia corpului și, cel mai important, ținuta business trebuie să fie PREMIUM și să se simtă PREMIUM.

Cum facem asta?

În primul rând, noi știm că, în general, oamenii sunt foarte specifici… Așadar, cunoscând nevoile clientului, vom avea grijă la mărimi și la trăsături, pentru a croi apoi costumul după măsurile tale.

Tu ai purta ceva ce nu te reprezintă? Te-ai simți bine în niște haine cu măsura altuia? Dacă nu, atunci alege un design și un croi care să vorbească despre tine și care să te facă să strălucești!

Mai departe, ai două variante!

1. Pierzi timpul prin zeci de magazine, probând la nesfârșit în speranța că vei găsi, poate, ceva care să se apropie de mărimile tale… iar dacă ești norocos, ajungi să faci un compromis (momentul acela când sacoul pică bine, dar pantolonii sunt prea lungi, ori invers).
2. Mergi să îți faci haine la comandă. Câștigi timp, îmbraci valoare, comanzi respect.

TU CE ALEGI?